TOMA COCIŞIU – INIŢIATORUL ŞCOLII EXPERIMENTALE DE LA BLAJ

Toma Cocişiu s-a născut la 28 august 1887 în satul Vad, comuna Şercaia, din judeţul Braşov. Părinţii lui au fost Gheorghe şi Ana Cocişiu.

Vadul a fost vizitat în primele sale călătorii în Ardeal de către Nicolae Iorga, primit cu dragoste în casa preotului Ioan Bunea, fratele cunoscutului istoric Augustin Bunea de la Blaj, cu care marele istoric şi savant de renume mondial legase o caldă prietenie.

Între cele două războaie mondiale la Vad au venit, ca să admire frumuseţile cu care Dumnezeu a binecuvântat acest loc,  scriitori de renume precum Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Ion Agârbiceanu.

N

DRUMUL SPRE PROFESIE

Toma Cocişiu şi-a început studiile la şcoala din satul natal. A avut norocul ca în satul vecin să se deschidă  Şcoala de grăniceri, unde se studia în limba română. S-a înscris la această şcoală, unde a fost elev şi Augustin Bunea. Aici a primit o bursă pentru a studia la Braşov la liceul care astăzi este Colegiul ,,Andrei Şaguna”.

Şi-a terminat studiile la Blaj, făcând parte din prima promoţie de absolvenţi ai Institutului Pedagogic Greco-Catolic.

Şi-a început meseria de dascăl în comuna Pianu de Sus, din judeţul Alba, apoi a funcţionat ca director de şcoală în satul Pănade, din acelaşi judeţ. În anul 1918 a fost numit director la Şcoala Primară de Stat din Blaj, unde a funcţionat până s-a pensionat.

N

ÎN  FAMILIE

S-a căsătorit cu Emilia, din Ogra de Mureş, pe care a cunoscut-o când era director la Pănade.

Au avut o fiică, Elena, care a urmat exemplul tatălui şi s-a dedicat muncii didactice, fiind profesoară de pedagogie. De la fiică au avut două nepoate, Marilena şi Augusta.

,,Ţie, Ana, îţi scriu ultimele gânduri, ţie, pentru că tu eşti sânge din sângele meu. E un testament? Nu ştiu; dar prin acest testament, dacă-l numeşti aşa, nu-ţi las nici case, nici bijuterii, nici aur, nici argint, ci doar câteva foi ce cuprind sufletul care mi-a peregrinat în împărăţia visului prin jungla autoanalizei, prin pajiştea meditaţiei, prin iernile şi primăverile copilăriei, prin grota ce mi-a fost capelă de ascet şi un alcov de amant spiritual.” (Toma Cocişiu)

N

ŞCOALA  DE EXPERIENŢĂ

,,Spre deosebire de O. Decroly şi J. Dewey,  experimentul de la Blaj face distincţie între trebuinţele sufleteşti şi cele trupeşti, în mediul natural – adică face  loc religiei – ceea ce n-a făcut, după cunoştinţele mele, niciun experiment din străinătate.” (Ion Orhidan)

Toma Cocişiu a înfiinţat şi a condus Şcoala experimentală din Blaj, care a funcţionat în sediul actual al şcolii care-i poartă numele. Experimentul a durat 15 ani, cu elevi între 13-15 ani, frecventând clasele V, VI, VII, împreună cu cei de la clasa I. Dascălul a reuşit să le trezească un mare interes pentru învăţătură, pentru viaţă. A pornit de la trebuinţele vieţii, care sunt: hrana, lumina, căldura, apărarea, munca şi podoabele.

Experimentul său pedagogic a fost cunoscut şi apreciat şi în afara ţării. Inimosul dascăl blăjean a fost primul pedagog român care a prezentat o realizare autohtonă în domeniul învăţământului la Congresul Internaţional de Pedagogie ce s-a ţinut la Paris în august 1939. A publicat în ,,Pour l’Ère nouvelle – Revue internationale d’éducation nouvelle”, care apărea la Paris, comunicarea ,,La méthode active et créative à l’ école experimentale de Blaj (Roumanie)”, comunicare apreciată, în aceeaşi revistă, de Ad. Ferrière, Peter Petersen şi alte nume de seamă ale curentului şcolii active.

A îmbogăţit literatura pedagogică cu nouă titluri de cărţi, a conceput şi a editat manuale şi reviste şcolare, a scris povestiri, legende, piese de teatru pentru copii.

Pentru contribuţia sa la dezvoltarea învăţământului activ în România, Toma Cocişiu a fost trecut în ,,Dicţionarul enciclopedic’’, alături de Narly, Radu Petre, I. C. Petrescu.

În lucrarea ,,Contribuţii la istoricul cercetării pedagogice şi al şcolilor experimentale din România”, Stanciu Stoian şi V. Iliescu apreciază că ,,Activitatea depusă de Toma Cocişiu, cu toate rezervele de un ordin sau altul ce se pot face faţă de ea, merită mai mult decât o simplă menţionare. Ea ar merita un studiu monografic”, iar despre iniţiatorul Şcolii de experimentare de la Blaj notează:  ,,nu-şi are asemănarea decât în pasiunea şi interesul cu care s-au dedicat muncii lor un Comenius, un Pestalozzi, un Freinet, un Makarenko”.

,,Metoda ce o întrebuinţăm e cercetarea personală şi reflexiunea în comun.

• Orariul mobil.

• Legătura cu ideile comune.

• Copilul este eliberat de sub jugul abstracţiunilor.

• Copilul este obligat să-şi aleagă liber munca.

• El este obligat să se documenteze independent în natură, din cărţi, prin graiul colegilor săi de la educator.

• El este obligat să-şi exprime independent studiul său în toate formele ştiute şi în acelea care se vor mai inventa.

• El este obligat cu puterea proprie să se prezinte în faţa clasei la darea de seamă.

• Tuturor obligaţiunilor el satisface dorinţa vie, bazată pe interes, sub imperiul imboldului lăuntric.

• Nici un copil nu va fi pedepsit fără judecată, care judecată şi aplicarea pedepsei se face instantaneu, când împrejurările o cer. A raţiona cu copilul din punct de vedere educativ este o cerinţă.

• Copiii dificili vor avea tratamentul adecvat.”

nnnnnnnnnnnnnnmmmmmmmmmmmmmmm (Toma Cocişiu)

N

CONVORBIRE DESPRE TOMA COCIŞIU ŞI DESPRE EXPERIMENTUL DE LA BLAJ

Pentru a-i ajuta pe elevi să înţeleagă experimentul lui Toma Cocişiu şi pentru a şti cât mai multe despre activitatea acestuia, am prezentat datele sub forma unui dialog între învăţătoare şi copii. Această ,,convorbire despre Toma Cocişiu” s-a desfăşurat în cadrul unei activităţi din şcoala noastră, ,,Toma Cocişiu, patronul spiritual al şcolii noastre”.

Î: Cine a fost Toma Cocișiu?

R: Toma Cocişiu a fost un învăţător unic în învăţământul românesc.

Î: De ce a fost ,,unic”?

R: Orice învăţător iubeşte copiii şi îşi foloseşte toate cunoştinţele şi priceperea sa pentru a-i conduce în lumea literelor, a cifrelor, a plantelor şi a animalelor, printre frumuseţile şi bogăţiile ţării, alături de eroii de ieri şi de azi. Dar Toma Cocişiu a făcut mai mult decât atât: a gândit şi a condus, la şcoala unde era director, la Blaj, actuala şcoală care îi poartă cu cinste numele, cel mai lung experiment pedagogic din învăţământul românesc.

Î: Când a avut loc experimentul ș i cât timp a durat?

R: În urmă cu peste 80 de ani, din 1928 până în 1943.

Î: În ce a constat experimentul?

R: Toma Cocişiu a înţeles că, ,,aşa cum singur a învăţat să umble”, copilul învaţă mai uşor şi reţine mai mult dacă descoperă singur informaţia sau calea de rezolvare a unei probleme, prin ,,problemă’’ înţelegând orice situaţie care ne solicită să găsim o rezolvare. De aceea, a schimbat modul de lucru în clasă: nu învăţătorul sau profesorul era acela care explica elevilor, ci câte un elev  prezenta colegilor câte un subiect preferat.

Î: Cum, elevii predau?!

R: Da, pe rând, şi atunci purtau numele de ,,conferenţiar”.

Î: Cum erau alese subiectele?

R: Elevilor li se prezenta un program cu subiecte de tratat. Dintre acestea îşi alegeau singuri despre ce doreau să prezinte în faţa colegilor şi se stabilea cât timp au la dispoziţie să se pregătească. şeful  clasei, ales prin vot secret, ţinea o evidenţă a elevilor, a subiectelor şi a termenelor.

Î: Dar de unde știa un copil să predea?

R: Împreună cu învăţătorul sau cu profesorul, elevul stabilea un plan despre ceea ce ar fi putut cuprinde prezentarea. Apoi se documenta din cărţi, reviste, albume procurate de la biblioteca şcolii,  exersa şi experimenta singur, se sfătuia cu alţi colegi, întreba părinţii, cerea ajutorul dascălului.

Î: Și cum se desfășura o lecţie?

R: După ce se pregătea un timp dat, ,,conferenţiarul”  realiza o lucrare scrisă despre subiectul ce trebuia tratat, dar venea şi prezenta liber (fără să citească) în faţa clasei. Această prezentare era însoţită de tot ce ar fi putut să îl ajute să se facă mai bine înţeles: cărţi, reviste, albume, schiţe, desene şi lucrări manuale personale, obiecte culese din locurile explorate, unelte sau aparate construite sau împrumutate. Uneori realiza la faţa locului tot felul de obiecte menite să clarifice afirmaţiile cuprinse în lucrarea redactată. După caz, adăuga ,,invenţii personale”, probleme de calcul, lecturi literare, cântece sau alte ,,probe lămuritoare” pentru problema studiată.

Î: Şi ceilalţi elevi ce făceau în acest timp?

R: Colegii erau numai ochi şi urechi. Ei ascultau cu atenţie, îşi notau nedumeririle, apoi cereau lămuriri.

Î: Deci, după ce era prezentat subiectul,  între ,,conferenţiar” și ascultători avea loc o discuţie?

R: Da, elevii adresau pe rând întrebări, iar răspunsurile erau date fie de ,,conferenţiar”, fie de către un alt elev. Discuţia se desfăşura firesc. Mai mulţi elevi îşi exprimau părerea despre un anumit aspect. Se făceau completări. Dacă era afirmat ceva greşit, se corectau între ei sau intervenea învăţătorul sau profesorul.

Î: Şi toate acestea se desfășurau într-o singură oră de curs?

R: Desigur că nu. În timpul experimentului s-a folosit un alt orar, nu aşa cum suntem noi obişnuiţi. În orar nu scria limba romană, matematică, desen, muzică etc. şi ora nu era de câte 50 de minute urmată de 10-20 de minute de recreaţie. De luni până vineri, ziua de lucru începea cu momentul numit Pregătire. 10-30 de minute aveau loc ,,curăţenia” clasei şi a elevilor, controlul temelor, pregătirea ,,Conferinţei” (un grup de elevi îl ajuta pe ,,conferenţiar” să îşi ordoneze materialele pregătite). Apoi 20-30 de minute se desfăşura Conferinţa, urmată de Discuţie (30 de minute). Programul înainte de amiază se încheia cu 30-45 de minute de Muncă individuală.

Î: Deci aveau teme pentru a doua zi?

R: Pentru ziua următoare, toţi colegii celui care a făcut prezentarea trebuiau să scrie, pe scurt, într-un caiet personal numit ,,Caietul vieţii”, ceea ce a prezentat ,,conferenţiarul” şi completările făcute în timpul discuţiei.

Î:Pregătirea avea loc și la școală și acasă?

R: Da. 30-45 de minute înainte de ora 12 şi după-amiaza lunea, marţea şi vinerea câte o oră se pregăteau individual, în perechi sau în echipă pentru redactarea lucrării şi susţinerea ,,conferinţei”. Tot în acele zile, câte o oră, făceau exerciţii fizice.

Î: Atunci se făcea școală și dimineaţa și  după-amiaza?

R: Pe vremea aceea copiii aveau cursuri înainte de amiază în fiecare zi şi, în afară de joi şi duminică, şi după-amiaza, câte două ore.

Î:Şi sâmbăta și duminica veneau la școală?

R: Da, dar orarul era diferit. Sâmbăta înainte de amiază avea loc Pregătirea (10-30 de minute). 30-35 de minute se desfăşura Șezătoarea istorică, în timpul căreia un ,,conferenţiar” prezenta viaţa şi faptele unui domnitor, apoi 30-45 de minute avea loc Judecata, moment în care erau discutate abaterile de la disciplina şcolară, iar elevii stabileau, de comun acord, pedeapsa cuvenită celui ce nu respectase regulile de comportare în şcoală şi în afara ei.

Sâmbăta după-amiaza era momentul pentru o oră de Șezătoare literară şi o oră de Jocuri libere cu cântece. În timpul şezătorii literare, recitau poezii, citeau poveşti, dezlegau ghicitori, cântau sau ascultau la radio emisiuni pentru copii (atunci nu existau televizoare şi calculatoare). Duminica dimineaţa toţi copiii participau o oră la liturghia desfăşurată în capela şcolii.

Î:Dar ce făceau miercuri după-amiaza?

R: În zilele de miercuri după-amiaza în orar era trecut Clasa-plimbare (120 de minute). Adică în fiecare zi de miercuri după-amiaza elevii făceau ,,excursii şcolare”- de fapt drumeţii – în diferite locuri din Blaj sau în împrejurimi, pentru studierea mediului înconjurător, a plantelor, a animalelor şi a vieţii economice.

Î: Dacă elevii predau,  dascălul ce făcea?

R: Învăţătorul sau profesorul avea mai multe sarcini: prezenta elevilor lista cu subiecte de tratat; stabilea împreună cu fiecare elev un plan cu aspectele pe care trebuia să le studieze şi să le prezinte şi fixa un anumit termen de realizare a lucrării; îndruma activitatea de căutare a informaţiei, de ordonare a celor aflate; îl ajuta pe conferenţiar explicându-i anumite aspecte pe care nu le descoperea în cărţi sau nu le afla de la părinţi; supraveghea şi conducea discuţia dintre ,,conferenţiar” şi colegii săi corectând dacă era ceva greşit sau formulând întrebări menite să completeze informaţia; îndruma şi corecta ,,corespondenţa şcolară” – scrisorile pe care elevii le scriau şi le trimiteau unor colegi din alte localităţi; coordona activitatea de realizare a revistei şcolii ,,Răsai soare”; organiza excursiile şcolare.

Î:Cât de mediatizat a fost acest experiment?

R: În timpul desfăşurării experimentului, Toma Cocişiu a scris despre acesta în diverse reviste, în cărţi şi l-a prezentat la Congresul Internaţional de Pedagogie de la Paris din 1939, expunerea sa fiind publicată de un cunoscut ziar franţuzesc, ,,Pour l’ère nouvelle”. De asemenea, profesori universitari, inspectori şcolari şi miniştri ai vremii au scris cuvinte de laudă despre experiment şi despre Toma Cocişiu, aşezându-l, pentru pasiunea şi interesul cu care s-a dedicat muncii lui, alături de mari pedagogi ai lumii.

Î: A fost folositor acest experiment?

R: Şi în vremea aceea, ca şi acum, calitatea învăţământului românesc era amplu dezbătută. Toma Cocişiu a înţeles că, servind elevului multe cunoştinţe ,,pe tavă”, nu-l pregăteşti pentru viaţă. El va putea face faţă încercărilor şi problemelor de tot felul dacă va şti unde să caute informaţia, când şi cum să o folosească mai eficient, dacă va descoperi soluţii singur sau colaborând cu alţii. A înţeles că achiziţiile dobândite prin efort propriu, printr-o activitate intensă de căutare, de interpretare, de verificare în practică a informaţiei sunt mult mai durabile, contribuind la dezvoltarea personală a elevilor. Tocmai de aceea, în Şcoala experimentală, Toma Cocişiu  ,,şi-a pus elevii la studiu”. Experimentul a demonstrat că ,,învăţarea pe baza activităţii proprii elevilor” are drept rezultat ,,înlăturarea tocelii şi a memorării mecanice, care sugrumă inteligenţa, roade caracterul şi voinţa tinerilor” (Toma Cocişiu – ,,Cronica pedagocică”).

nnnnnnnnnnnnnnnnnnn m                                     mmmmmm Inst. Mirela Bălău

N

ACTIVITATEA PEDAGOGICĂ

,,Cercetările efectuate la Şcoala experimentală de la Blaj au dus la formularea legii învăţării, pe baza activităţii proprii a elevilor.

Aceasta a dus la înlăturarea tocelii şi a memorării mecanice, care sugrumă inteligenţa, roade caracterul şi voinţa tinerilor.

Şcoala experimentală de la Blaj şi-a pus elevii la studiu. Paginile următoare o dovedesc.”                                                                                         (Toma Cocişiu)

A scris cărţi în care a împărtăşit experienţa pedagogică dobândită în lunga sa carieră didactică.

N

AUTOR DE MANUALE ŞCOLARE

,,Cine a urmărit revista <<Răsai Soare>> a şcolii de experienţă din Blaj a putut observa între altele următoarele principii fixate de elevi:

<<Noi ne scriem manualul.>>

<<Noi studiem natura şi ce nu găsim în natură căutăm în cărţi.>>”  (Radu Petre)

La îndemnul lui Nicolae Iorga, al cărui student a fost la Vălenii de Munte, Toma Cocişiu a scris şi a editat manuale şcolare.

N

EDITOR DE REVISTE ŞCOLARE

,,Revista şcolii sale a luat fiinţă începând cu data de 1 noiembrie 1931, cu denumirea de <<Răsai Soare>>, tipărită fiind în bune condiţiuni tehnice, pe tot timpul existenţei sale, la tipografia Seminarului greco-catolic din Blaj.” (V. Nicolescu).

,,În ţară, apariţia revistei <<Ars discendi>> a contribuit la susţinerea ideilor şcolii active de la Blaj, idei care au fost vehiculate şi de cercetători americani.” (Gabriela Demeter)

REVISTA ,,RĂSAI SOARE”

,,Răsai Soare” era revista Şcolii experimentale din Blaj, în care se publicau cele mai bune lecţii susţinute de elevi. A fost editată, cu intermitenţe, între anii 1937-1941 şi a fost răspândită în ţară şi în străinătate.

Titlul este ,,un imn, o implorare de-a răsări pe cerul României întregite soarele şcolii active”, după cum mărturisea editorul ei, Toma Cocişiu.

Primul număr al revistei, care cuprindea lucrări ale elevilor, a fost trimis la Liga Internaţională, care i-a răspuns prin secretariatul din Geneva: ,,Ce bijuterie mai frumoasă îţi trebuie!!!”

Aprecierile n-au întârziat să apară, scrisorile conţinând felicitări, întrebări şi abonamente.

Radu Petre nota în ,,Revista generală a învăţământului”, în 1935, că  în revista ,,Răsai Soare”, care costa suma de 1 leu exemplarul, ,,colegii din învăţământ vor găsi sugestii bune şi de aceea o recomandăm cu toată căldura”.

Pe lângă lucrările elevilor, revista cuprindea şi ,,Notele unui educator”, în care Toma Cocişiu făcea aprecieri, confruntări, apeluri către părinţi.

Această revistă a luat naştere din dorinţa de a face cunoscută munca dascălilor şi a elevilor şi a fost organul oficial al Şcolii de experienţă din Blaj.

Prof. Alina Dulău

N

COLABORATOR LA ZIARE ŞI REVISTE

A colaborat la: ziarul  ,,Unirea” şi ,,Cultura Creştină” din Blaj, revista ,,Blajul”, ,,Tribuna”, ,,Curentul”, pagina ,,Biserica şi şcoala” a cotidianului ,,Universul”, ,,Românul” şi  ,,Amicul şcoalei” din Aiud.

N

ÎN PRESA VREMII

S-a scris despre activitatea sa în următoarele publicaţii de specialitate:

,,Revista generală a învăţământului”

Revista de pedagogie”

,,Voinţa şcoalei”

Toma Cocişiu a fost primul pedagog român care a prezentat o realizare autohtonă la Congresul Internaţional de Pedagogie, la Paris, în august 1939. Expunerea a apărut în revista ,,Pour l’ ère nouvelle”.

N

AUTOR DE CĂRŢI PENTRU COPII

A scris povestiri pentru copii, legende, piese de teatru, a dramatizat ,,Luceafărul” de Mihai Eminescu.

N

RECUNOŞTINŢA URMAŞILOR

Activitatea şi opera lui Toma Cocişiu au fost apreciate la nivel  local şi naţional. S-au  organizat simpozioane, expoziţii, i s-au publicat cărţile.

În anul 1993, la împlinirea a 65 de ani de la înfiinţarea experimentului de la Blaj, la şcoala în care şi-a desfăşurat activitatea Toma Cocişiu a avut loc o sesiune de comunicări despre activitatea şi operele sale şi s-a dezvelit placa comemorativă de pe frontispiciul şcolii.

Şi pe faţada casei în care a locuit s-a pus o placă de marmură.

La 24 iunie 2004, şcoala în care Toma Cocişiu şi-a desfăşurat experimentul, timp de 15 ani, a primit numele fondatorului Şcolii de experienţă. Cu acest prilej a fost organizată o sesiune de comunicări şi a apărut un număr aniversar al revistei şcolii.

Apariţia cărţii ,,Şcoala de experienţă de la Blaj” de Florian Stănică, în anul 2006, a constituit un prilej de rememorare a experimentului din perspectiva unui dascăl care a asistat la lecţiile lui Toma Cocişiu.

N

,,TOMA COCIŞIU – PATRONUL SPIRITUAL AL ŞCOLII NOASTRE„

În data de 10 octombrie 2008, elevi din clasele a II-a B, a II-a C, a IV-a A, a V-a D şi a VII-a D au participat la o activitate desfăşurată sub genericul ,,Toma Cocişiu – patronul spiritual al şcolii noastre”.

Elevii au vizionat un material power point despre viaţa şi activitatea celui care a înfiinţat şcoala experimentală, li s-a prezentat lucrarea ,,TOMA COCIŞIU – INIŢIATORUL ŞCOLII DE EXPERIENŢĂ DE LA BLAJ”, apoi elevii claselor a II-a B şi a IV-a A au citit din piesa de teatru şi din poveştile celui omagiat.

M

,,ŞCOLILE BLAJULUI – FÂNTÂNI ALE DARURILOR”

Între activităţile organizate pentru sărbătorirea şcolilor blăjene, care are loc în fiecare an în luna octombrie, se numără şi cea de la  Şcoala cu Clasele I-VIII ,,Toma Cocişiu” din municipiul Blaj, care s-a desfăşurat în colaborare cu ASTRA, despărţământul Blaj.

Au participat doamna Silvia Pop – preşedinta despărţământului Astra – şi doamna Ana Hinescu, director al Bibliotecii Municipale ,,Şcoala Ardeleană” Blaj.

În deschidere, doamna profesoară Monica Popa, directoarea şcolii, a vorbit despre ce înseamnă Toma Cocişiu pentru şcoala noastră.

Prof. Dorina Frăţilă a făcut o prezentare power point a vieţii şi activităţii lui Toma Cocişiu, patronul spiritual al şcolii, iar profesoarele Diana Tocaciu şi Ana Marcu  au vorbit despre activitatea didactică şi despre corespondenţa lui Toma Cocişiu.

D-na Ana Hinescu a prezentat cartea ce cuprinde scrisori ale pedagogului blăjean, iar d-na Silvia Pop a vorbit despre alte activităţi organizate.

Ş

IN AETERNITAS

A decedat la 26 mai 1986 şi este înmormântat în cimitirul municipiului Blaj.

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!